Archive for the ‘definiţii’ Category

The Original American Bulldog Standard established by John D. Johnson and Alan Scott in July 7 1970
Standardul original al rasei Bulldog American stabilit de John D. Johnson și Alan Scott în 7 iulie 1970

General Appearance: Tall, stands erect with head held high, with back straight neither swayed nor ridged. The tail should be held down approximately to the hocks, chest wide moderate and deep.

Aspect general: Înalt, stă drept cu capul purtat vertical, spatele cu linie superioară dreaptă, nici concavă (înșeuat) nici convexă (de crap). Coada ținută în jos ajunge aproximativ la jaret, pieptul de lățime moderată și adînc

Head: Broad, flat on top, squared appearance with muzzle short to medium in length, with a prominent dish between eyes. Lower jaw should protrude slightly more than the upper jaw, with wide apart eyes. Ears medium in size with a roll backwards or a flop.

Capul: larg (brahicefalic), frunte plată încadrîndu-se într-u pătrat. Botul este scurt spre mediu cu o adîncitură proeminentă între ochi. Maxilarul inferior depășește ușor pe cel superior. Ochii sînt îndepărtați unul de altul. Urechile sînt de mărime medie purtate spre spate sau semiîndoite

Temperament: Very friendly in daytime, but very aggressive at night, especially with the person not known. This dog should be eager, bold, and trusting with no signs of fear or timidity. Aggressive enough to fight a mean bear, or wild hog, but gentle enough for a house pet.

Temperamentul: Foarte prietenos in timpul zilei devine agresiv noaptea mai ales cu necunoscuții. Este un cîine harnic, îndrăzneț și zelos fără a da semne de teamă ori timiditate. Este destul de agresiv ca să poată înfrunta un urs sau un mistreț dar în același timp e un blînd animal de familie.

Color and Size: White, to all brindle colors, with white to solid brindle, solid black, or black mixed with brindle or white.
Size: Males from 22 inches to 32 inches and weighing from 70 LBS to over 100 pounds.
Females: from 18 inches to 28 inches and weighing from 50 to over 80 pounds.
Body structure should be big and rugged showing strength and endurance.

Culoare și dimensiuni: Alb, cu tigrat de orice fel, alb și tigrat integral, negru integral sau negru amestecat cu tigrat și alb.
Dimensiuni: Masculii între 56 cm pînă la 80 de cm cu greutate începînd de la 31 kg pînă la 45 kg și peste.
Femelele între 45 cm și 71cm cu greutăți între 22kg și puțin peste 36 kg
Corpul trebuie să mare și robust indicînd forță și rezistență

Showing Rules: Follow the above standards: Dogs must be untrimmed and unaltered. Tails are held down in a normal stance. Exception–Dogs may be showed if altered by a vet and a handler has a statement from the vet.

Reguli de expoziție: Urmăriți standardul de mai sus. Cîinii trebuie să prezentați fără urechi cupate sau cozi tăiate. Excepție Pot fi prezentați cîinii cu urechi cupate sau coadă tăiată pot fi prezentați dacă există o adeverinț€ medicală.

It is hoped that the standards will help both the breeder and the show judge in the selection of the dogs that will better the breed and make dogs more enjoyable to their owners.
Nădăjduim ca standardul va fi de folos crescătorilor și arbitrilor în procesul de îmbunătățire a selecției rasei și pentru a se produce cîinii care să aducă bucurie stăpînilor.

The American Bulldog was developed in early years for the purpose of catching and holding wild pigs and cattle. It was also used as a fighting dog that had no equal. The American Bulldog is still used in many places to work with pigs and cattle, but human laws and common sense has stopped most of the fighting of dogs. Today the American Bulldog is used for a family pet and a fearless guard dog. Old people and ladies living alone have made the American Bulldog the preferred family guard dog. It is said that anyone can sleep soundly with the knowledge that the family American Bulldog is on sentry duty all night.
From the beginning in southern farm communities the love of the American Bulldog has spread nation wide and to many other countries.
Bulldogul American a fost selecționat ca rasă pentru a prinde și reține porcii sălbăticiți și vitele mari. A mai fost folosit ca un imbatabil cîine de lupte. În unele locuri încă mai se folosesc bulldogii americani în controlul porcilor și a vitelor mari, dar legile civilizate și bunul simț a stopat activitatea de lupte de cîini.
Azi bulldogul american este în același timp cîine de familie și protectorul ei neînfricat. A devenit protectorul preferat al vîrstinicilor și al femeilor care trăiesc singure. Se spune că cineva poate dormi buștean știind că un bulldog american stă de strajă toată noaptea.
De la bun început iubirea pentru această rasă a ponit din fermele din sud și a cuprins națiunea și multe alte țări.

Sources:
http://bbcdogregistry.com/index_files/Page1147.htm

Anunțuri

I am affraid that laws which postulates a breed as more dangerous then other or even worse that some phisical traits and history prones an individual to do crimes may be considered as lab experiments to consolidate ethnical purification philosophy.

Mă tem că legile care postulează ce rasă canină e mai periculoasă ca alta sau, mai rău, că anumite trăsături fizice și trecutul istoric predispun la crime, pot reprezenta un experimente pentru o formăfilosofie de purificare etnică.

My mother is half Hungarian, half German. My father is Romanian.
That being said, what am I?
Genetically I can aproximate I am a quarter German, a quarter Hungarian and half Romanian. A DNA test could offer me the exact information which, of course could be very surprising, as I am living in the Eastern Europe.

Mama mea este jumătate unguroaică, jumatate nemțoaică. Tatăl meu este român.
Dacă așa stau lucrurile, ce sînt eu?
Din perspectivă genetică pot aproxima că sînt un sfert neamț, un sfert ungur și jumătate român. Doar un test ADN ar putea preciza lucrurile și poate că aș avea surprize dat fiind că traiesc în Europa de Est.

Lets imagine that someone with the power of law would decide to prevent the future occurance of any massacre and for this the people will be labeled as gentle type, loyal type or violent type or worse killer type. Let’s continue the exercise pretending that as a result of sorting these types I would live if I’ll fit the first two categories or die for the last two.
What if the criteria for this would be some events from the history of the nations present in my family?
If this imaginary judge would judge me using a single event from my Hungarian ancestors deeds, for example „The 1942 raid in southern Bačka”, or will choose from my Romanian ancestors deeds the 1941 Odessa massacre
I will be most probably executed. As for my German blood, I invite you to exercise your imagination.
I will not survive. I will be die on accusation that I am proned to massacre civilians.

Hai să ne imaginăm cum ar fi dacă cineva cu puterea legiuirii s-ar hotărî să prevină masacrele viitoare și pentru asta ne-ar categorisi ca aparținînd unui tip de comportament?
Adică la întrebarea ce fel de om sînt eu răspunsul să fie unul dintre următoarele: tipul blînd, tipul loial, tipul violent, tipul criminal. În funcție de această categorisire ar urma să pot trăi liniștit în cazul primelor două situații sau să fiu ucis în cazul ultimelor două.
Iar ca să ajungă la stabilirea tipului în care mă încadrez s-ar folosi de evenimente din trecutul națiilor care s-au adunat în genetica mea.
Dacă așa zisul legiuitor ar alege ca și criteriu un singur eveniment din istoria strabunilor mei unguri, de exemplu Masacrul de la Bačka sau în cazul strămosilor români ar alege Masacrul de la Odessa probabil că aș fi ucis cu sînge rece. Cît despre descendența mea germană, vă rog să continuați voi exercițiul.
Nu voi scăpa cu viață. Voi muri sub sentința că sînt predispus să masacrez civili.

This exercise is horrific. Nobody in the right mind will accept that is possible in democracies as U.S.A. and European Union to exist this type of judgement and the philosphy that abilitates it.
It is beyond any limit for a civilised mind to accept that simply by belonging to a genetic group means is a capital sentence. Without judging the deeds.
For ages we test philosophy systems and their application in biology, society, drugs or cosmetics on animals.
That concernes me.
Because if the the elected leaders of civilised society can execute dogs for their genetic herritage in 2012 I wonder what is keeping them to apply the same concept, with the same argumentation to execute me for being part Hungarian or German or Romanian?!

Acest exercițiu este oribil. Nici un om sanătos la cap nu ar accepta că modelul acesta de a judeca, filosofia de la baza lui funcționează în democrații ca S.U.A. și Uniunea Europeană.
E inaceptabil pentru o inte civilizata ideea ca simpla apartenență la un grup înrudit genetic este echivalentă cu sentința la moarte. Fără să conteze faptele.
Ceea ce mă îngrijorează este că de multă vreme testam pe animale tot felul de filosofii și aplicațiile lor în biologie, sociologie, farmaceutică sau cosmetică.
Și asta pentru că dacă în 2012 guvernanții aleși în societățile civilizate execută cîini din cauza apartenenței lor genetice la un grup mă întreb ce-i reține să să ma execute pe mine, folosind același concept și aceleași argumente, pentru că sînt in parte ungur, român sau german?!

Breed profiling is unacceptable! No matter if you apply it to humans or to animals. Can you imagine a worse concept then this?
Well, you will not believe it, but acctually there is one.
The ideea is simple, as long as someone has identified me and other like me as „killer type” because of my ethnic profile they go further by choosing what they see as common phisical traits in the individuals with the same label. Let’s say they will have blonde or hazel hair, blue eyes and they will be good at sports.
Someday a policeman will recognise a killer type individual by seeing a kid jumping in a park because he or her will meet two of three stated criterias: blue eyes and athletic body. So what if the hair is not blonde?
Two out of three! The kid is a killer type!

A judeca după criteriul rasei este inacceptabil! Nu contează dacă această judecată se aplică oamenilor sau animalelor!
Ei bine, credeți sau nu, se poate și mai rău decît atît.
E simplu. După ce cineva m-a identificat pe mine și pe alții ca fiind încadrat în „tipul criminal” din cauza profilului etnic poate să caute trăsături fizice comune în acest tip. Să zicem că acestea ar fi păr blond sau șaten deschis, ochi albaștri și abilităti sportive.
Atunci, într-o zi oarecare, s-ar putea ca un politist să identifice un copil ca aparținînd tipului criminal pentru că sărea prin parc și are ochi albaștri. Și ce dacă nu e blond?! S-au întrunit două criterii din trei. Copilul apartine „tipului criminal”!

That is the trap in the Breed Specific Legislation! It is not only unscientific but offensive to promote this type of thinking regardless if it concernes ( for now ) the dogs. Furthermore it is unacceptable for anyone to promote breed/ethnical judgement based on the a group deeds far in the history. Of course there were massacres in the past as it is true that various dogs were used to any type of baiting you can imagine in the past. Moreover I’m sure there are some violent people who will admire those massacres and will organise dog fights.
Am I to blame for that?! Is a pitbull terrier to blame for that?
Or a dog with short hair and a good phisical condition just because it can bite and shake?

Asta este problema cu legile privind regimul de deținere a cîinilor periculoși. Nu este doar neștințific ci mai mult, este ofensator să fie promovată această formă de gîndire indiferent că (pentru moment) este îndreptată împotriva cîinilor. Mai mult, este inacceptabil să fie promovată ideea de a judeca un individ pe baza faptelor săvîrșite de grupul său cîndva, în trecutul istoric.
Desigur au fost masacre în trecut și sigur diferiți cîini au fost folosiți la toate tipurile de lupte pe care omul le poate imagina și sigur se pot găsi oameni violenți care să admire masacrele și să organizeze lupte de ( sau cu ) cîini.
Ce vină am eu? Ce vină are un pitbull terrier? Sau un alt cîine doar pentru că are părul scurt, are condiție fizică bună și poate scutura cînd mușcă?

And now think that: what would be this world without Liszt? Or without Brancusi? Or without Beethoven?
I wonder why it is so hard to notice the goodness and beauty of the world?

Acum imaginați-vă lumea fără Liszt, fără Brîncuși și fără Beethoven.
Oare de ce e așa de greu să vedem binele și frumosul?

English readers please scroll down, just below the romanian text. Thank you.

Chiar înainte de a te hotărî că-ți iei un bulldog american te izbești de misterele bulldoggingului. N-ai cum să nu observi bîzele dintre proprietarii de bully type și cei de standard type. Colac peste pupăză te trezești și cu ăia de au sau cresc „hibrizi”!
înainte de a trece mai departe sa lămurim pe scurt că bully type încadrează bulldogii americani mai masivi, adesea mai scunzi și cu caracteristici ale capului asemănătoare întru cîtva bulldogului englez sau boxerului, rețineți întru citva fiindcă nu este o asemănare completă. Standard type încadrează acei bulldogi mai atheltici și mai subțiri, adesea puțin mai înalți, cu un cap ce va poate aminti de dogo argentino sau pitbull. Hybrid type încadrează bulldogii americani care provin din bully type cu standard type în diferite procente, de aceea hibrizii pot fi clasificați după aspect fie la bully type fie la standard type și totuși bulldogerii experimentați ghicesc adeseori cu destulă precizie dacă un bulldog american este hybrid.
Desigur că explicațiile de mai sus sînt copilărești dar pot forma o imagine eventualului cititor neavizat.
Așadar care tip este mai bun? Eu ca iubitor de standard și hybrid type aș miza pe ei, dar uneori aș greși.
Este părerea mea că un iubitor de bulldogi americani îndrăgește toate tipurile și se bucură cînd vede că un cîine se încadrează în standardul pentru tipul său.
Oricum, dacă sînteți proaspăt proprietar de bulldog american, vă rog să învățați de la început să iubiți toate tipurile pentru că astfel vi se vor întimpla două lucruri bune: primul – veți fi ferit de a cădea în extremele selecției (reinventarea pitbullului sau a bulldogului englez) și al doilea vă veți bucura de mai mult frumos în viață și veți cîștiga mulți prieteni.

First thing, even before the purchase of an american bulldog, you will face one of the bulldogging mistical mystery. It is impossible not to see the constant and sharp rant between bully type owners and standard type owners. Or breeders, as a matter of fact.
On the top of all the „hybrids” owners of breeders pop up!
I’d like to draw for you some simple distinctions between different types, just for the case that some of the readers are not „initiated”. Those bulldogs (american) which are larger but a bit shorter, often, with a big head and lots of wrinkles somehow resembling with a giant english bulldog fits in bully type category. Those leaner and more atheltic, a bit taller sometimes and with the head resembling somehow with dogo argentino or pitbulls fits in standard type.
Those bulldogs bred from bully lines mixed în different degrees with standard type blood are hybrids. Of course a hybrid can look as a bully or as a standard. Anyway there are breeders or owners with a long activity in the fiels which will almost accurate indicate hybrids.
So is there a better type?
Well, as I love standard type and hybrids I would put my bet on them. But, I would be unfair too often. So I have a better advice, I believe that a true american bulldog fan will love all the bulldogs, no matter what type as long as they fit in the described standard.
Anyway, if you happen to be new in this hobby, I beg you to learn how to love all bulldog types and I grant you good things will happen in your life. First at all you will not fall so easy in any extreme breeding risking to spoil the health of the breed and second you will enjoy much, much more beauty in your life as a bulldoger, and of course you will discover meny, many friends with the same ideeas.

Permanenţe nefericite

Posted: 9 Mai 2007 by Dan Sabău in contribuţii, definiţii

În 1979 apărea cartea „Cîinele, prietenul nostru” de Coriolan Neamţu, la Editura Sport-Turism din Bucureşti. Chinologia românească începuse un timid reviriment.

Chestiunea definirii crescătorului şi a delimitării acestuia de cei care-şi arogă creditul acestei elite chinologice era actuală atunci, cum este şi acum.

„Prin „crescător” trebuie înţeleasă acea persoană care se ocupă cu prăsirea câinilor de rasă, având cel puţin o pereche, în scopul obtinerii unor descendenţi cu calităţi fizice şi aptitudini superioare părinţilor din care provin sau amatori serioşi care având o femelă de calitate excelentă o împerechează periodic cu masculi cel puţin de aceeaşi valoare, pentru reproducere […] Adeseori însă se autoconsideră crescător chiar şi cel care având o căţea o dă la împerecheat cu un mascul întâlnit la plimbare, în colţul străzii, rezultatul fiind în afara oricăror comentarii. Mai există din păcate şi o a treia categorie de aşa-zişi crescători care se ocupă cu obţinerea puilor (şi încă a cât mai mulţi) de la femela pe care o au, în scopul exclusiv de a obtine un beneficiu din vânzarea lor şi care nu sunt câtuşi de puţin preocupaţi de ameliorarea rasei.”