Archive for the ‘American Bulldog Association’ Category

Adeseori mă întîlnesc cu pasionați de cîini care admiră rasa American Bulldog. Uneori pe forumuri, alteori pe stradă unde mă opresc de obicei cu întrebarea:
-„E bulldog american, nu?!”
Sînt sigur că același lucru îl pățesc toți proprietarii de ambull care plimbă favoritul prin oraș.
Uneori cei care mă opresc vor să demonstreze ce multe știu despre rasă iar unii dintre aceștia ajung să facă o afirmație care constituie motivul postării de azi.
„Bulldogii americani sînt o rasă de lucru, nu există pedigree pentru ei”.
Mai citiți odata propoziția de mai sus, va rog. O găsiți și voi incredibil de ilogică?
E ca și cum ai spune că Ford nu dă talon pentru utilitare auto, ci doar pentru autoturisme. Păstrînd comparația, da, ambullii sînt un fel de 4×4 dar au taloane.

Istoria modernă a rasei consemnează cum promotorii și crescătorii salvatori ai rasei au încercat să integreze propriile registre de origine la asociații canine americane ca UKC, NKC, ARF și la sfîrșitul anilor ’80 ai secolului trecut în registrul exclusiv de rasă A.B.A. și apoi altele.
Cu timpul s-au constituit registre de origine și în Europa cum ar fi ARFE, EKC ABEU ș.a.
Problema acestor registre constă în faptul că nu există o federație care să le sincronizeze și să constituie un garant moral. Astfel că multe nu se recunosc între le iar cei care au de pierdut sînt crescătorii.
Aceștia pot avea un plan de montă, perfect din toate punctele de vedere cu excepția registrelor din care fac parte cîinii lor. Dacă aceste registre nu se recunosc între ele, puii, deși au părinți de rasă American Bulldog, vor rămîne fără pedigree.
Acest lucru nefericit încurajează persoane imorale să folosească un canal de excrocare a pasionaților și fie cumpără la preț de nimic, pentru revînzare, cei mai slabi pui din cuiburile neînregistrate, fie împerechează un cîine din rasele pitbull, dogo argentino, bullmastiff, cu un exemplar de american bulldog și pretind că se află în situația descrisă mai sus.
Sau spun că nu există pedigree la această rasă.
Astfel ei cer, și culmea, primesc, prețuri între 300 și 500 € pentru pui cu origine îndoielnică.
Eu am ascultat un „expert” de ăsta care-mi povestea ca A.B.N.A. nu mai ține carte de origine pentru că s-a votat în consiliul de conducere că nu are rost de vreme ce tot fără pedigree ramîn cei mai buni bulldogi. I-a spus lui un ungur la care i-a spus alt ungur că știe din surse sigure.
Era convins de ce spune ca un sectant spalat pe creier. Nu m-a crezut cînd i-am spus că A.B.N.A nu a ținut niciodată registru de origine, că eu am fost reprezentant A.B.N.A. o perioadă și că nu am auzit vreodată poveștile lui.
În capul lui, eu, românul, mințeam, iar ungurul care-i furniza bieții cățeii spunea adevărul.

Crescătorii serioși de oriunde fac montele astfel încît să se țină evidența selecției făcute de ei într-o carte de origine reputată.

În cazul nostru, la SJKids’ American Bulldog Kennels am ales să colaborăm cu A.B.A. din Statele Unite ale Americii. Avem în țară crescători care colaborează cu EKC, NKC, ABEU. Acest lucru ne arată că în mod sigur cel care vrea să cumpere un american bulldog cu origine atestată are de unde alege și că nu există scuză pentru a cumpara unul fără pedigree.

Pentru alte registre de origine invit pe alți crescatori să descrie modul de lucru. Eu pot să relatez liniile de bază ale colaborării cu American Bulldog Association – ABA.
Proprietarul canisei accesează site-ul și își ia de acolo formularele de completat pentru declarația montei. E bine să facă acest lucru înainte de montă, mai ales dacă masculul se află în altă localitate, pentru că proprietarul acestuia trebuie să semneze actul.
Acest act completat după nașterea puilor se trimite la adresa de contact înscrisă pe formular urmărind cu atenție să fie incluse toate cele cerute, acte completate corect, poze și sumele solicitate. Orice scăpare duce sigur la amînarea eliberării actelor sau chiar la anularea lor.
Dacă totul este bine, proprietarul cuibului de bulldogei primește cîte un certificat de înregistrare pentru fiecare pui. Acesta va fi predat fiecărui cumparător și semnat corespunzător pentru a atesta ca vînzarea a avut loc. Dacă un certificat nu este semnat de crescătorul cuibului înseamnă că pentru acel pui nu se va elibera pedigree.
Proprietarul puiului va trimite certificatul primit de la crescător în S.U.A. la ABA urmînd întocmai indicațiile si va primi pedigree-ul pe cîte generații în urmă dorește, un certificat de proprietate care poate servi la eventuala înstrăinare a cîinelui și o fișă de analiză a selecției genetice.
Noii proprietari ai ABA comunică prompt si serios prin telefon (respectîndu-se orele indicate și fusul orar) și prin e-mail așa că sînt disponibli pentru a oferi îndrumări.

În ce privește înscrierea bulldogilor americani în cărți de origine F.C.I. pot spune că există precedente în Cehia, Slovacia și Ungaria.
Dar în Europa, deocamdată, tonul pentru ambull se dă în Germania și Olanda iar crescătorii de acolo nu au simțit nevoia să integreze registrele de origine de american bulldog în cărti de origine F.C.I.

De altfel experiențele din Cehia, Slovacia și Ungaria nu au fost cele mai bune și au dus în scurt timp la scăderea valorii bulldogilor înregistrați în asociații chinologice sub tutela F.C.I. De asemenea s-au înregistrat falsuri grosolane, în acest sens eu am dovezi concrete constînd în pedigree false și corespondențe oficiale care admit „erorile” din acestea.

De aceea și noi, crescătorii români, preferăm să lucrăm cu registre specifice rasei, ceeea ce nu înseamna că am fi avut vreo experiență neplăcută cu A.Ch.R. sau că nu ar fi de luat în discuție posibilitatea integrării ambullilor în sistemul național F.C.I. Totuși, deocamdată, nu am inițiat altfel de colaborări cu excepția cîtorva participări (cu succes) la C.A.C.-uri organizate în diferite locuri din țară.

Scriu acest articol pentru că în ultima vreme am avut (din nou) de a face cu situații în care diferiți pasionați vor să cumpere un cățel. Desigur, asta pentru că după patru ani avem un nou cuib de bulldogi americani la SJKids’ American Bulldog Kennels.
Cresc cîini din copilărie și am făcut selecție, mai bine sau mai rău, la diferite rase: labrador, dog german și buldog american. Criteriile de selecție m-au îndepărtat rapid de selecția la ciobănesc german, pe care îl recunosc doar în „cîinii lupi” ai copilăriei. Deci masculul meu de ciobănesc german a făcut doar „monte recreative și accidentale”. Unele recreative pentru el, amuzante pentru noi, profund nedorite pentru proprietarii femelelor (boxer și brac german sîrmos).
Am făcut introducerea asta pentru a mărturisi că parcursul meu pînă la convingerile actuale nu a fost unul simplu și prestabilit ci mai degrabă a fost un fel de creștere sau maturizare.
În tot acest timp am fost în situația de a intra în contact cu crescători și mi-am format o intuiție care-mi șoptește din vreme cu ce oamnei am de a face.
Dar pe lîngă acesta am învățat de la alții mai experimentați că există criterii care ajută la recunoașterea crescătorilor de încredere.
Primele lucruri pe care ar trebui să le facem sînt, firește, cele legate de cunoașterea părinților puilor. Sînt întrebări la care trebuie să găsim răspuns si care ne ajută să facem o caracterizare suficient de completă a părinților.
Există frați ai părinților și ce pot afla despre aceștia? Ce pot afla despre frații buni (aceiași părinți) sau vitregi (doar un părinte comun) ai puiului care mă interesează?
Acum aș vrea să vizitez canisa. Acolo pe lîngă faptul că văd cățeii, pot să văd mama, tata sau dintre bunici? Care dintre proprietarii fraților poate fi contactat?
E foarte important sa știu că e bine să ascult explicatiile crescătorului si să pun întrebări dar să mă aștept că acesta îmi va pune la rîndul său întrebări la care ar fi bine să răspund onest.
Un crescător de încredere nu va fi fericit doar să vîndă puiul ci va dori să se asigure de niște lucruri.
Desigur că vînzarea unui cățel este o tranzacție care presupune și o negociere, dar e de așteptat ca în momentul în care cumpăratorul negociază ca la cumpăratul brînzei, crescătorul să devină suspicios. Pentru acesta apr întrebări importante atunci cînd cineva vrea să scadă prețul prea mult. Dacă nu ai bani să-l cumperi, cum ai să-l întreții, cît ești dispus să cheltuiești cu hrana, adăpostul, care este suma pe care ești dispus să o dai la veterinar ca să salvezi cîinele în cazul unui accident sau al unei probleme de sănătate neprevăzute?
O tactică de negociere des întîlnită dar profund neinspirată este cea în care cumpărătorul insistă să scadă prețul pe motiv ca el nu este interesat să vîndă pui. Păi, este exact ce nu vrea să audă crescătorul bun. El a investit în rasă, vrea să vadă monte bune, poate are proiecte de linie. Toate aceste sînt blocate în momentul în care cumpărătorul nu vrea să se alăture acestora. Imaginați-vă cît de jignitor este pentru crescătorul în cauză să-l convingeți așa ceva după care să-și vadă produșii părinți la tot felul de ghioarle.
Totuși, este posibil să fii invitat să cumperi un exemplar pe care crescătorul nu-l dorește reprodus.
Poate pentru motive de sănătate, ori de temperament sau pentru cele legate de structură fizică. Pentru că la bulldog american nu ar trebui să existe ceea ce în „lumea F.C.I.” se cheamă „calitate pet” este normal să te aștepți la ceva probleme. Adică nu ar trebui să existe cîini înlăturați de la reproducție pentru că datorită unor caracteristici nu „dau bine” în expoziții de conformație.
Temperamentul,sănătatea și corectitudinea structurii fizice în vederea performanței ar trebui sa fie criteriile fundamentale de selecție al bulldog american.
Din ce am scris mai sus ar trebuie să fie evident că un pui înlăturat de la reproducție de un crescător de bulldog american ar fi corect să fie dat gratis (cu excepția achitării costurilor schemei de vaccinare și a costurilor hranei) exclusiv persoanelor în care crescătorul are încredere, adesea colaboratori apropiați și pasionați.
Adesea astfel de căței nu vor avea pedigree și chiar crescătorul va avea pretenția de a fi sterilizați pe banii tai dar la veterinarul recomandat de el.
Este de așteptat să fii întrebat despre meseria și venitul tău, despre locuință, curte, împrejmuri. E normal să fii întrebat despre padoc și despre cum îți petreci timpul liber precum și despre cine va avea grijă de cîine cînd ești la servici sau pleci în concediu.
E foarte important să fie limpede că așa cum crescătorul deschide poarta larg pentru viitorul proprietar se așteaptă să fie invitat să vadă condițiile în care va trăi cățelul care pleacă de la el.
Atunci cînd un crescător devine reticent să vă încredințeze cățelul nu trebuie să presupuneți imediat că vrea să crească prețul. Uneori tentativa de a oferi mai mult duce la creșterea suspiciunii și chiar la întărirea deciziei de a nu da cățelul acelui client.
Încercați să aflați motivul care îl face pe crescător să fie reticent și discutați cu acesta fără să vă enervați. Adesea aceasta este adevărata negociere. Dacă un potențial cumpărător beneficiează de referințele unor proprietari de pui cumpărați de la aceiași canisă și acesta e mulțumit de ei discuția se schimbă adesea radical, suspiciunile scad și chiar prețul poate deveni flexibil.
Nu considerați că un crescător este nesimțit dacă vrea să știe despre copiii din casă, bătrînii și vizitatorii casei. E doar interesul firesc care îl asigură că lucrurile vor merge bine.
Pe de altă parte dacă un crescător nu dovedește aceiași deschidere și răbdare cînd puneți întrebările care vă interesează nu e semn bun. Crescătorii îngîmfați, aroganți care au cîini fără nici un defect sînt mai mereu aceiași care vă vor închide gura dacă ulterior aveți probleme chiar dacă (sau mai ales dacă) le sînt datorate.
Rețineți că un crescător bun va vrea să se asigure că în cazul înstrăinării cățelului va fi primul sunat, mai ales dacă acesta este dat spre adopție dar și dacă este oferit spre vînzare. Deși un scenariu de înstrăinare este extrem de neplăcut pentru orice crescător respectabil. Acești doresc să ofere prieteni pe viață și nu cadouri pentru prieteni sau prietene sau material de experimente sociale.
Asigurările de sănătate pot fi scrise sau verbale. În funcție de reputația crescătorului le puteti accepta sau nu. Dacă doriți garanții scrise pregătiți-vă să platiți acest confort. De asemenea dacă părinții au radiografii articulare atestabile internațional fiți corect să recunoașteți că toate acestea se reflectă în prețul puiului.
E frumos ce vedeți în S.U.A. sau în vestul europei dar nu uitați că prețurile bulldogilor americani de acolo sînt direct proporționali mai mari.

Ar mai fi multe de scris, dar cred că am schițat un mic ghid.
Oricum, în nici un caz nu cumpărați bulldogi americani:

  • fără să vedeți părinții – mama trebuie văzută pe viu, tatăl măcar în poze publice pe care le poate vedea și proprietarul său;
  • personal aș recomanda să solicitați să existe monta declarată public, pe forumuri unde ar trebui să existe susținerea proprietarului tatălui;
  • nu găsiți părinții sau bunicii pe Pedigree Database;
  • dacă crescătorul vă minte că la bulldogii americani se fac pedigree sau vă explică nerelevanța acestora;
  • dacă asociația care a eliberat pedigreele este una de care crescătorii de bulldog american care au activitate publică nu au auzit sau în care nu au încredere.