Arhivă pentru martie, 2011

Dacă în articolul trecut am precizat convingerile care le avem la SJKids precum și o rețetă de a noastră ( nu foarte originală 😀 ) acum precizez că seria de articole despre hrănire va fi, cu voia lui Dumnezeu, una mai degrabă lungă si va cuprinde alte idei și convingeri precum și recenzii ale unor produse comerciale precum și observații referitoare la vînzarea acestora.
Acestea fiind spuse vă împărtășim o rețetă de alint. Cînd pregătin aceasta rețetă Fiona trage mereu cu ochiul la ușa bucătăriei…

Facem niște biscuiți care se păstrează în frigider sau în congelator și pentru care, bulldogii mei sînt dispuși să citească o carte de dresaj și să vizioneze Dog Whisperer cu notesul în labuțe.

Ce folosim?

  • 60 gr. făină integrală sau măciniș de grîu;
  • 2 ouă;
  • 600 gr. ficat de pui sau vită măcinat ( pastă);
  • Cum facem?

    Punem cuptorul la încalzit pe foc mic. Punem hîrtie de copt în tavă, amestecăm într-un castron faina și ouăle apoi adăugăm pasta de ficat. Acest amestec îl întindem în tavă asftel încît să aibă grosime egală și punem la copt în cuptorul preîncalzit.
    Ar trebui să dureze cam un sfert de oră pînă centrul este copt bine. Mai testați de la o tură la alta cum vă iese daca veți coace mai mult sau mai putin pînă veti găsi consistența care vă convine. Apoi folosiți un cuțit rotund (pentru pizza sau fursecuri) ori din cele metalice pentru forme ca să tăiați biscuiții care acum ar trebui să fie de o consistență aproape de cea a buretilor denși.
    Păstrați în frigider sau congelator.

    Țineti seama că rețetele pe care vi le împărtășim nu sînt rezultatul unor cercetări științifice de laborator și nu reprezintă un îndemn savant. Sînt doar în acord cu opiniile noastre despre nutriția canină iar în consecință, dacă nu sînteți de acord sau nu cunoașteți starea de sănătate a cîinilor proprii ar trebui să nu la folosiți pînă cînd nu sînteți suficient de siguri ca să vă asumați propria răspundere așa cum noi ne-o asumăm față de cîinii noștri.
    Răsfăț în bucurie!

    Reclame

    Interviu dat online în 03.03.2011 13:33:49
    Dan Sabău- SJKids’ (D.S.- SJKids): Cu cine stăm de vorbă?
    Cristian Cotea, Maddock American Bulldogs Kennels, București; (C.C. – MABK):
    (D.S.- SJKids): Cum a avut loc întîlnirea cu rasa Bulldog American?
    (C.C. – MABK): Prin 1997-1998 , un prieten , avand firma de paza , a adus un caine direct din SUA , pt a il folosi in serviciu . Atunci pt mine impactul vizual a fost decisiv . Cainele fiind in varsta de 1 an , arata intr-un mod spectaculos , oase ft groase , cap imens , putin cracanat pe fatza , compact si nu ft inalt .Cu timpul am descperit si temperamentul acestui caine , curajos si tupeist , FARA FRICA .
    (D.S.- SJKids): Ce admirați în mod special la bulldogii americani?
    (C.C. – MABK): Temperamentul si faptul ca se impun prin prezenta , in multe cazuri nefiind necesara violenta .
    (D.S.- SJKids): Cine vă stîrnește cea mai profundă admirație în bulldogging?
    (C.C. – MABK): Fastlane (USA) , DTK (USA)
    (D.S.- SJKids): Care sînt bulldogii cei mai apropiați de ideal?
    (C.C. – MABK): DTK Dollar !
    (D.S.- SJKids): Ce tip de bulldogi aveți în prezent?
    (C.C. – MABK): Bully Type
    (D.S.- SJKids): Care sînt însușirile tipului preferat?
    (C.C. – MABK): Grosimea oaselor total superioara celorlalte tipuri , dimensiunea si ” desenul ” craniului , musculatura ft dezvoltata .
    (D.S.- SJKids): Preferați anumite linii de sînge?
    (C.C. – MABK): Kennedy si Fastlane.
    (D.S.- SJKids): Cum vedeți viitorul acestei rase?
    (C.C. – MABK): Prefer sa ma abtin de la comentarii , mai ales cu privire la Romania .
    (D.S.- SJKids): Aveți planuri de viitor?
    (C.C. – MABK): Da , doresc sa obtin un bulldog in adevaratul sens al cuvantului , un caine foarte gros , compact , cu un temperament puternic a carui placere primordiala sa fie serviciul de paza . Si sa nu uit , cel mai important lucru , sanatos ( respirator , inima , articulatii ) !
    (D.S.- SJKids): Aveți un motto sau o lozinca care vă descrie stilul de bulldogging?
    (C.C. – MABK): Thick & Wide !
    (D.S.- SJKids): Poate doriți să adăugați ceva?
    (C.C. – MABK): Nu am nimic de adăugat.

    Dan Sabău- SJKids’ (D.S.- SJKids): Cu cine stăm de vorbă?
    Iuliu Bicskey, Sargetia Forest Kennels, Deva; (I.B. – SFK):
    (D.S.- SJKids): Cum a avut loc întîlnirea cu rasa Bulldog American?
    (I.B. – SFK): Fiind un impatimit al expozitiilor de frumusete canine, cred ca in cadrul unei astfel de expozitii am vazut prima data un exemplar in carne si oase al rasei American Bulldog, am fost foarte impresionat de aspect in primul rand dar ca si un practicant al dresajului canin am fost placut surprins si de vitalitatea, energia, atentia si dorinta de lucru pe care cainele o arata, lucruri ce mi-au captat atentia imediat. De-a lungul anilor am intalnit mereu numele acestei rase in lucrari dedicate sporturilor canine astfel ca primele observatii imi confirmau banuielile. Ca student am avut ocazia de a lucra in tara vecina Ungaria unde intalnirea cu bulldogul american a fost un pic mai consistenta, una din locatiile unde am lucrat pentru cateva luni pe periada verii avea doi buldogi americani ca si paznici, a fost probabil momentul in care am stiut ca la un moment dat si in viata mea va intra un astfel de caine.
    Mai concret in 2005 prin intermediul bunului meu prieten si mentor Dr Marius Nedelcu ” Ringmaster AmStaff Kennels ” am intrat in posesia primului meu bulldog american, in 2006 se nasteau primele doua cuiburi in canisa noastra din bulldogi import USA din cele mai prestigioase linii de sange Johnson ( unicat in Europa), hibrid Sure Grip/Legions…
    (D.S.- SJKids): Ce admirați în mod special la bulldogii americani?
    (I.B. – SFK): Initial dragostea pentru rasa a inceput prin documentare asupra istoriei ei si imediat am fost impresionat de istoria sa de legenda in primul rand datorata povestilor presarate in jurul bulldogilor lui John D Johnson. O rasa salvata din dorinta de a nu pierde cel mai de nadejde ajutor posibil intr-o ferma americana, un caine zugravit peste tot atat ca si un paznic extraordinar si nu doar impotriva hotilor dar si al altor intrusi ca ursi grizzly sau puma, un caine de vanatoare mistreti fantastic, un atlet desavarsit, in contradictie cu dragostea lui pentru familie si docilitatea cu care isi asculta membrii familiei. Un molos atipic, un caine mare si musculos dar foarte atletic si dornic de cat mai multa miscare….un bulldog corect nu are rival in specia canina
    (D.S.- SJKids): Cine vă stîrnește cea mai profundă admirație în bulldogging?
    (I.B. – SFK): Sunt foarte multi bulldoggeri dintotdeauna dar si din prezent pe care ii admir, unii in activitatea lor au facut lucruri deosebite dar care mie imi plac doar partial, anumite directii mi se par de geniu pe cand alte miscari de breeding mi se par catastrofale. Astfel am sa incerc sa numesc cativa care per total sunt de admirat si am sa incerc sa si motivez.
    John D Johnson kennels, fara indoiala salvatorul rasei, creatorul a mai multor linii de sange distincte baza pentru majoritatea cainilor si liniilor bune de azi, lui i se datoreaza dragostea si respectul meu pentru rasa si istoria ei recenta. Exista o comunitate putin prezenta pe internet dar care continua munca sa de selectie, comunitate care isi munceste cainii, ii testeaza din punct de vedere al sanatatii inainte de folosire in programe de selectie, o comunitate cu etica sanatoasa.

    Jeff Dailey, Dailey kennels, din punctul meu de vedere continuatorul de drept al rasei american bulldog dar la un nivel mai restrans, creatorul propriei linii de sange cu baza in sangele Johnson dar cu o selectie condusa spre un bulldog ideal, puternic, solid si totusi atletic, sportiv. Nu se fereste de consangvinizari insa intotdeauna pe caini dovediti, sanatosi, ideali. constant in tipul si calitatea produsa de acum dovedita. Cainii lui stau la baza majoritatii liniilor apreciate azi desii cred ca nu si-a dorit asta. Dailey fiind cel care la produs pe King Caleb of Dailey si care pe buna dreptate la considerat un exemplar iesit din standardul sau de selectie, un caine ” too overdone” si la exclus din programul sau de selectie fara sa stie ca va starni o adevarata isterie pentru tipul extrem si neadecvat din punctul sau de vedere. Pe de alta parte a continuat sa foloseasca frati de cuib ai acestuia in programul sau cum ar fi Red Dog of Dailey. Wooly Bully, caini care i-au continuat linia de bulldogi sanatosi, in tip si standard.
    Rick Shaw. Root’s american bulldogs, aproape inexistent pe internet dar omniprezent pe podiumurile celor mai prestigioase expoziti si concursuri dedicate rasei american bulldog. Oarecum mai recent programul sau de selectie, se bazeaza pe un sange Dailey prin masculi ca Dailey Red Dog si Dailey Red Raider si femele cu sange hibrid Dakota…rezultatele programului sau se vad azi prin caini ca Flex, Torque, Titan, Nike Swoosh…..
    Jemm’s kennels pentru constanta si omogenitate in tipul produs, unul din preferatii mei fiind Jemm’s Hank
    Megabulls prin curajul in consangvinizarile stranse si faptul ca normal prin acestea a fixat un tip de acum normal in canisa sa…astept confirmarea acestor miscari prin caini sanatosi cu o durata de viata normala. De altfel un tip care imi place si care la un moment dat va exista si in programul meu ca infuzie….multi altii. Insa cred ca sunt clare criteriile dupa care imi aplec respectul astfel ca am sa ma opresc aici
    (D.S.- SJKids): Care sînt bulldogii cei mai apropiați de ideal?
    (I.B. – SFK): „Root’s Torque
    Jemm’s Hank
    Dailey Wolly Bully
    Ostergaard’ s Ramsteein
    (D.S.- SJKids): Ce tip de bulldogi aveți în prezent?
    (I.B. – SFK): toate tipurile

    (D.S.- SJKids): Care sînt însușirile tipului preferat?
    (I.B. – SFK): avand ca si limite un bulldog performance care poate fi asemanat cu un pittbull in forma maxima si un bulldog extrem asemanator unul dog de bordeaux am sa spun ca tipul meu preferat este exact la mijloc un caine mare si atletic, undeva la 50 kg mascul, cu uncap puternic frumos conturat, maseteri vizibil si rotunjiti insa nu exagerati, ochi mici si rotunzi nu ”plangaciosi” cu pleoape cazute, un bot de bulldog insa fara o trufa exagerat de infundata prin care e imposibil de respirat corespunzator, urechi mici si corect prinse, purtate cazut in fata sau trandafir, oricum numai hound ears sa nu fie, un gat arcuit si puternic muscularizat, linia superioara cu un spate drept….accept o usoara arcuire in zona renala insa usoara, nu sipatizez asa zisul spate ”corect” foarte scurt si de nedorit pentru un caine activ, pieptul pe cat se poate de lat si adanc, bine muscularizat, membre anterioare puternice, drepte, corect angulate, cu labute orientete spre innainte si coate paralele cu cutia toracica, tren posterior bine imbracat in musculatura cu acele pulpe specifice rasei si cu angulatii aproape de perfectiune. Prefer toate culorile posibile atat timp cat sunt cele specifice rasei si care in timp s-au dovedit a pastra caracteristicile si tipul dorit prin selectie. Un ultim aspect si cel mai important este temperamentul, ceea ce face bulldogul american o rasa deosebita, un caine energic si atent, fara frica, mereu pe faza, cu un drive deosebit dar fara a devenii un stressant partener de munca prin hiperactivitate, ofera exact atat cat stii sa-i ceri, usor de motivat, capabil de orice exercitiu si munca.
    (D.S.- SJKids): Preferați anumite linii de sînge?
    (I.B. – SFK): Dailey, si tot ceea ce se poate realiza printr-o selectie condusa corect pe liniile Johnson.
    (D.S.- SJKids): Cum vedeți viitorul acestei rase?
    (I.B. – SFK): Cred cu tarie ca rasa american bulldog are cu adevarat un viitor indiferent unde pe acest pamant. Data fiind varietatea mare de tipuri existente in aceasta rasa intotdeauna vei gasi un bulldog care sa corespunda exact unei munci sau unei preferinte. Nu am intalnit inca pasionat de caini care sa nu fie impresionat de rasa, toti cei care mi-au trecut pragul au plecat impresionati de caini si au plecat cu dorinta secreta de a avea unul candva.
    Pe de alta parte exista si alte aspecte ce pot fi mentionate cum ar fi existenta la acest moment in cadrul rasei a unui numar considerabil de asa zisi crescatori, sinceri admiratori ai rasei, dar care nu poseda nici cele mai mici cunostiinte necesare selectiei, singurele criterii fiind cele extreme…incurajand perpetuarea unor calitati exreme din dorinta simpla de a impresiona si a fi observati. Nu doar in Europa ci si in state consangvinizarile extreme si repetate pe linii de sange extreme au dus deja la mari probleme pentru aceste exemplare, nu apar suficient de repede pui care la 3 zile ne sunt deja prezentati ca viitori campioni, pe cum dispar din diverse motive la varste foarte neadecvate (2…3…4 ani) exemplare asa zis dosebite si care au fost intens exploatete la monte. O parte a rasei impresionanta, pentru ca un bulldog extrem cu adevarat sanatos si corect este o minunatie, insa asta se intampla din ce in ce mai rar, iar majoritatea ei desii prezentata in mediul virtual ca extraordinara din pacate este doar un exercitiu de imagine care dauneaza grav rasei, o data prin perpetuarea acestor exemplare ”excelente” doar in mediul virtual, apoi prin promovarea acestei rase prin aceleasi mecanisme care au atras si altor rase banarea.
    Desi nu la fel de prezenta in spatiul internetului dar poate mai activa in expozitii de frumusete, si in spacial de munca este comunitatea bulldoggerilor pasionati de un american bulldog adevarat, un caine frumos dar si foarte bun la munci, inteligent, activ si sanatos, o comunitate cu etica, o comunitate a carei munca de selectie se bazeaza pe dovedirea calitatilor cainilor in expozitii de conformatie, in probe de munca si prin diverse teste de sanatate foarte importante care sa asigure faptul ca exemplarul reprodus este cat mai corespnzator unor criterii oneste si sanatoase nu doar aspectului vizual posibil de inteles pe o pagina de internet frumos colorata.
    Astfel cred cu tarie ca viitorul acestei rase exista si nu este unul extrem desii admiratorii acestui tip par a fi majoritari acum, pentru ca tipul extrem se afla pe un drum spre autodistrugere atat timp cat nu se va apela si la alte linii de sange care sa il salveze. Viitorul apartine unui bulldog atletic, cu ceea ce numim acum sange hibrid, atat de solid pe cat permite o conformatie corecta si ideala pentru miscare, un caine energic si foarte capabil de efort prelungit, cu capacitati deosebite de a desfasura munci diverse, un bulldog care odata ajuns acasa in sanul familiei va fi docil , linistit si un bun prieten al copiilor.
    (D.S.- SJKids): Aveți planuri de viitor?
    (I.B. – SFK): Planuri de viitor exista si sunt continuarea selectiei pe cainii deja existenti si produsi de canisa noastra, caini din linii curate americane, sange care cred ca va salva rasa atunci cand va fi nevoie prin pastrarea caracterelor de tip si temperament dorite la un american bulldog.
    Dupa 6 ani exista deja o a doua generatie de bulldogi Sargetia Forest ( si nu ma refer la al doilea cuib ) si inca nu am epuizat planul de imperechieri cu sangele de la care am pornit, cele doua perechi de bulldogi import USA care stau la baza noastra Charlie x Peanuts si Snoop x Lucy.
    Ma gandesc in viitor si la infuzii cu sange proaspat in curtea mea, din linii mai noi cum ar fi Megabulls insa doar atunci cand am sa consider oportun si voi gasi exemplarul echilibrat din aceasta linie.
    Dorinte de viitor sunt legate de o mai buna prezenta in ringuri de conformatie si examene de lucru precum si testarea cat mai amanuntita de sanatate a exemplarelor noastre.
    (D.S.- SJKids): Aveți un motto sau o lozinca care vă descrie stilul de bulldogging?
    (I.B. – SFK):…nimic extravagant si socant asa cum se procedeaza azi….insa un mic slogan care sa arate dragostea, respectul si pasiunea noastra pentru rasa exista si suna cam asa: ” Sargetia Forest Kennels – Home of The Legendary American Bulldog ‘
    (D.S.- SJKids): Poate doriți să adăugați ceva?
    (I.B. – SFK): „In aceasta munca intotdeauna ai cuiva de multumit, in primul rand familiei mele care ma sustine si munceste cot la cot cu mine pentru bunastarea cainilor nostri, familiei Dr Marius Nedelcu care vegheaza de multi ani asupra sanatatii haitei noastre desii cam someaza din punctul asta de vedere.
    Mai am un sfat pentru toti cei care viseaza un american bulldog mic, indesat, cracanat, greu in miscari, foarte prognat si care sforaie simpatic atunci cand respira….incercati rase care au deja toate calitatile astea cum ar fi old english sau bulldogul englez chiar……lasati bulldogul american sa fie un sportiv sanatos, longeviv si clar la minte”

    Înțelepciunea care stă la baza selecției bulldogilor ne propune o doctrină de ameliorare revoluționară. Și este așa în mod straniu pentru că această învățătură de alegere a celor mai bune exemplare, pentru a face cel mai bine treaba la care le pune stăpînul este realmente cea mai veche metodă se selecție a animalelor. Probabil aceasta este temelia raselor de animale obținute în urma selecției făcute de oameni. În timpurile mai recente omul a observat asemănări morfologice între cîinii care executau desăvîrșit o anumită sarcină sau anumite sarcini înrudite.
    Nu a durat mult pînă cînd cineva a lansat ideea credibilă ca anumite însușiri, proporții ale corpului facilitează realizarea sarcinilor.
    Un cîine cu picioare lungi acoperă mai mult teren într-un salt, deci va fi un bun alergător de viteză, unul cu picioare scurte și solid va avea o mai mare forță, etc. Acestea sînt premisele simpliste de la care s-a ajuns la mult mai elaborata filosofie de selecție a Federației Chinologice Internaționale.
    Dacă în secolele XVIII și IX aceasta ideea a părut interesanta și viabilă, începutul secolului XX a demonstrat într-un mod tragic cît de eronate aplicatii poate avea aceasta.
    Ideea că însușirile fizice date de apartenența la o rasă poate face un individ superior altuia are ca rezultat încrederea că o anumită sarcină poate fi dusă la îndeplinire de exemplarul care aparține rasei care poartă creditul capacității de a o realiza și convingerea ca exemplarul care nu aparține rasei respective nu are această posibilitate, sau o realizează accidental. Cugetați atenți și realizați un adevăr: o rasă determină trăsături comune fără a dedica indivizii în mod exclusiv realizării unei sarcini ci permițînd valorificarea diferitelor tipuri de indivizi în vederea reușitei nu a unei specializări înguste ci a unei game de provocări care aduce cu sine darul unei mari versatilități ce permite adaptarea și prin ea, asigură supraviețuirea.
    Vă rog să-mi permiteți o digresiune: ceea ce am scris mai sus este exact motivul pentru care rasele umane se împart după caracteristici morfologice care nu implică în mod necesar capacitatea de a realiza o sarcina sau alta. Într-o descriere extrem de simplistă, sîntem albi, negrii, galbeni sau roșii. Nu sîntem rasa atlet, rasa ingineri și rasa mineri. Nazismul este inocent față de asemenea gîndire.
    La fel trebuie să gîndim metodele de ameliorare la rasele de cîini. Alegem un cîine care face bine treaba la care am nevoie de ajutor, îl împerechez cu o cățea care face aceiași treabă bine și mă aștept ca părinții să transmită puiului ceea ce trebuie pentru ca treaba să fie mai departe realizată cu succes.
    Datorită acestei selecții, a mediului în care trăiesc eu, alături de ei și a modului în care îi hrănesc, precum și a libertății pe care le-o garantez voi obține în cele din urmă, o rasă care va face față bine sau foarte bine provocărilor ridicate de munca la care am nevoie de ajutor. Dacă munca aceasta nu este foarte specifică și daca nu mă ambitionez să izolez populația canină din care fac selecția într-un mod prea sever, voi obține cel mai probabil o rasă capabilă să facă multe alte sarcini, o rasă versatilă. Dar acest lucru poartă un preț. Morfologia diferitelor exemplare va varia mult mai mult decît dacă aș căuta să obțin o rasă foarte specializata pe baza cunoștințelor științifice ale epocii cu presupunerea că va duce excelent sarcina la capăt.
    Aceasta este o doctrină de selecție care îmi permite să admir un exemplar pregătit să aibe succes în fața celor mai multe provocări.
    După cum va dați seama acest mod de ameliorare a raselor canine are șanse a fi mult mai vechi decît metoda F.C.I. și a pus bazele selecției de raselor de cîini.
    Privind rasele primitive de cîini care și-au stabilit caracterele fiziologice sub presiunea mediului și a izolării constatăm o asemănare fenotipic izbitoare:
    primul exemplu de rasă primitivă
    al doilea exemplu de rasa primitivă
    al treilea exemplu de rasă primitivă
    al patrulea exemplu de rasă primitivă
    Dacă vă închipuiți că veți găsi cîinii de mai sus în același areal, sau măcar în arealuri învecinate, greșiți.
    Mai sus avem un cîine paria indian apoi un cîine de canaan, un al doilea paria indian și cel mai de jos, un dingo.
    Două lucruri au în comun neintervenția omului pînă în ultimii ani și izolarea arealului, inclusiv de prezența importantă a lupilor.
    Aceleași similitudini la găsim la rase cu selecție naturală, dar nu primitive. Acum, selecție naturală la modul restrictiv nu există, dar acesta este modul de a face referire la minima intervenție a omului, cîinii fiind în stare semi-liberă spre deosebire de rasele primitive unde starea de libertate este un factor determinant.
    Desigur în ideea amintită este vorba de asemănările izbitoare între rase de ciobănești precum cel de Bucovina, Hellenikos Poimenikos, Karakatchan și Tornjac:. Exemplele ar putea continua.
    Cele arătate mai sus indică destul de limpede că mai presus de asemănări morfologice, există tipuri de cîini care fac o anume muncă/sarcină și că acest fapt duce la realizarea unei asemănări morfologice remarcabile. Însă fără a avea vreo legătură cu vreo sarcina specializată și doar datorită izolării și a mediului, putem ajunge la aceleași asemănări morfologice impresionante. Există, deci, clase morfologice care sînt mai importante ca instrument de lucru decît acele grupe create artificial. De pildă grupa terrierilor cuprinde cîini care sînt prin conformația obținută prin „ameliorare selectivă” inapți să facă ceea ce s-ar aștepta cineva de la această grupă. Atunci acești cîini se încadrează mai degrabă la ciini de companie, unde, apropo, s-ar încadrează și bulldogul englez.
    Dar toți europenii ne-am obișnuit cu aceste convenții și acceptăm acest sistem.
    Iată că acum, comunitatea crescătorilor de bulldog american are ocazia să prezinte o alternativă.
    Bulldogul reprezintă un tip aparte de cîini, nu o rasă. Pe de altă parte, bulldogul american aparține unei rase foarte variate din punct de vedere morfologic.
    Tipurile de bulldog american sînt mai distincte între ele decît rasele ciobanești menționate mai sus.
    Pentru că nu este cîine de vite, nici de hărțuit mistreții, nici cîinele măcelarului, nici cîine de luptă și nici cîine de protecție personală sau de therapy, dar poate face cu succes oricare din aceste munci sau chiar pe toate, bulldogul ar trebui încadrat la propria lui grupă, la bulldog. El nu este atît de versatil în urma unei convertiri funcționale ca în cazul ciobănescului german ci dimpotrivă această versatilitate îl definește și îi dă caracteristicile morfologice și de caracter.
    Din punct de vedere morfologic ciobaneștii amintiți la începutul acestui articol ori rasele primitive pomenite acolo prezintă o mai mare asemănare decit cele trei tipuri de ambull puse alături.
    Să însemne asta că bulldogul american nu este o rasă?
    Vă asigur că nu este așa. Dar este o provocare pentru noi să ieșim din modelul cu care ne-am obișnuit și să inversăm valorile.
    Dacă punem caracterul înainte de toate descoperim omogenitatea uluitoare a bulldogilor americani. Chiar dacă morfologic sînt încadrați la tipuri diferite, bulldogii prezintă mai mereu aceleași caracteristici temperamentale: loialitate și blîndețe, curaj și o tenacitate exemplară.
    În același timp, rase recunoscute de F.C.I. care sînt foarte omogene morfologic sînt de o varietate temperamentală de-a dreptul amețitoare. Adesea, ceea ce numește F.C.I. actualmente o rasă este, de facto, o tipologie morfologică.
    Am curajul să afirm că înaintea comunității de bulldoggeri se găsește provocarea istorică de a demonstra lumii ce beneficii pot veni dintr-o inversare a termenilor.
    Bulldogul nu are nevoie de aplatizarea însușirilor fizice pentru a face muncile care l-au făcut legendar. Dimpotrivă, are nevoie de libertate pentru a putea conserva și de ce nu dezvolta adevărata lui valoare: temperamentul.

    Cînd vine vorba despre hrănirea cîinilor de rasă ne întîlnim cu aceiași situație ca la fotbal și religie: toată lumea își dă cu părerea, unii au știu, nu mulți practică.
    Desigur, calea care pare mai simplă este cea care implică folosirea hranei preparate industrial și comercializate.
    Aceasta este de mai multe calități și forme de prezentare.
    Nu știu cum stau lucrurile în străinătate, dar în România nu mereu prețul ridicat se traduce în calitate corespunzătoare. Din păcate nu prea avem șansa să întîlnim nici produsul de vis „ieftin și bun” ci mai degrabă ni se confirmă că dacă e ieftin ne va fi ușor să ne dăm seama de ce este așa.
    Unii mai harnici și curajoși gătesc singuri pentru prietenii patrupezi, alții aderă la tipuri de hrănire naturală, alții își pun totuși nădejdea ca un brand mai înseamnă ceva chiar și azi, alții se resemnează și rotesc mărcile de hrană din comerț în speranța că astfel vor evita eventualele deficiențe mai bine decît dacă ar fi loiali unei singure mărci.
    Cum noi nu putem reprezenta o opinie științifică nu avem decît să descriem convingerile pe care ni le-am format în timp și ceea ce practicăm la Saint John’s Kids’ American Bulldogs sau cum scriem pe scurt SJKids.
    Cînd am început să construim acest aspect al vieții noastre, bulldogging-ul, ne documentam din sute de surse, mai ales din tot ceea ce puteam afla de la bulldoggerii celebrii.
    Ne-au atras atenția cîteva opinii de ale legendei bulldoggingului, J.D. Johnson:

    In the old days, our dogs ate what we ate. If we had pintos and collard greens for supper, the dogs had the same. When I raised puppies, Mildred would fix up a big bowl of oatmeal. Dogs in those days seemed to live longer and have less problems with tumors. Now days we feed dogs commercially produced dog food, and I can’t help but think that many of the chemicals that are used in food processing have some bearing on the increased frequency in tumors. Also, the meat-based dog food which should be used contains many times meat from animals that are not fit for human consumption and this is why they end up in dog food rather than on your kitchen table.”

    interviu cu John D. Johnson de David D. Jackson, M.D., F.A.C.S.

    Ne-a plăcut această idee prin simplitatea ei patriarhală și cu iz scripturistic. Să mănînce și cîinii de la masa stăpînilor lor.
    La o cugetare mai profundă ne-am dat seama că pe masa stăpînilor se află atît de multe produse pe care „nu le-am da nici măcar cîinilor.”
    Dacă stilul nostru de hranire ar deveni mai frugal, mai sănătos, mai natural atunci am crește șansele ca „firmiturile de la masa stăpînilor” să fie îndestulătoare șî cîinilor. Cu unele rezerve.
    Este posibil ca din pricini culturale, religioase, de sănătate sau materiale, hrana oamenilor să conțină prea puțină carne, vegetale sau carbohidrați.
    Noi am adoptat opinia conform căreia hrana cîinilor este alcătuită în mod ideal din:

  • cărnuri = 40%;
  • legume = 30%;
  • carbohidrați = 30%
  • Aceste proporții nu se regăsesc în hrana familiei noastre, ceea ce înseamnă că nu am putea reproduce stilul „old days” menționat de „bătrînul din Summerville”.
    Atunci am ales să oferim cățeilor noștri o hrană variată, mai des gătim mîncarea lor, uneori dăm hrană din comerț iar mărcile le schimbăm de la sac la sac.
    Și pentru ca de curînd pe forumul de American Bulldog de pe animale.ro la pagina 132 am discutat despre hrănirea bulldogilor americani, ne-am gîndit sa va împărtășim cele de mai sus plus o primă rețetă de iarnă din rețetarul de la SJKids:
    (pentru o masă dată unui singur bulldog)

  • o conservă de ton mărunțit;
  • un ou;
  • un cartof, doi mai mari;
  • legume (un morcov, un pătrunje sau păstînac);
  • o lingură bună de untură (preferabil nu de porc ci de pasăre);
  • trei, patru linguri de malai de porumb (noi folosim mălai măcinat de noi, grunjos);
  • Cînd am întîlnit noi rețeta aceasta scria să se fiarbă cartofii și legumele și să se, să se bată oul și apoi să se amestece toate componentele pînă la consistența micilor, apoi să se facă chifteluțe și să se prăjească. Noi urîm ideea de prăjit și în consecință am modificat rețeta. Noi fierbem legumele și cartofii într-o cantitate de apă care ni se pare potrivită pentru masa respectivă, adăugăm malaiul amestecînd să nu se prindă si după ce s-a fiert și am tras oala la o parte adăugăm conserva de ton și grăsimea amestecînd bine.
    Aceiași rețetă o folosim vara, dar nu o facem groasă și nu mai adăugăm grăsime în afara celei ,eventual, conținute de conservă. O variantă rapidă, dar nu neaparat mai ieftină este cea în fierbem și zdrobim cartofii ( de data aceasta în cantitate dublă decît în rețetă) și legumele cu tonul în ulei vegetal si cu un ou întreg cu fulgi de ovăz. Adăugăm din zeama în care au fiert cartofii, legumele și oul atîta lichid cît este necesar pentru a obtine consistența dorită (vara mai subtire, iarna mai groasă și cu suplimentarea cu grăsime).

    Presupunem că vă este cunoscut faptul că rețetele de iarnă se dau cîinilor care își petrec viața în curte și care fac efort fizic, nu celor care sînt ținuți în apartamente și case și pentru care efortul fizic zilnic este ieșitul la plimbare.
    Atenție! Rețetele sînt oferite fără nici un fel de garanție, chiar dacă ele sînt folosite cu bucurie de cîinii noștri, nu înseamnă că se pot aplica la fel în cazul dumneavoastră. Înainte de a vă hrăni cîinii cu rețetele noastre întrebați-vă veterinarul dacă nu există vreun risc pentru cîinele dumneavoastră.
    Aveți grijă să nu dați hrana fierbinte cîinilor, bulldogii șint niște „flămînzilă” și sînt șanse mari să se opărească fie în gură și gîtlej, fie să o răstoarne pe picioare. Nu trebuie uitat nici ca pentru bulldogii americani îmbrînceala este o formă de comunicare și s-ar putea ca în prezența mirosului ispititor să vă împiedice ori chiar să va răstoarne și atunci nu doar el se va opări cu probabil și dumneavoastră.
    Acest subiect este departe de a fi epuizat, și vom reveni la el cu idei și rețete.